TEST DE INTOLERANȚĂ LA LACTOZĂ

Determinarea malabsorbției lactozei prin analiza aerului expirat

Testul de intoleranță la lactoză (H2 Breath Test) este o metodă non-invazivă și sigură de a determina malabsorbția lactozei (intoleranță secundară la lactoză) prin măsurarea hidrogenului eliminat în aerul expirat după consumul unei doze standard de lactoză.

Ce este intoleranța la lactoză?

În funcție de mecanismul care duce la deficitul de lactază, intoleranța la lactoză poate fi de trei tipuri: primară (ereditară), cea mai frecventă formă, determinată genetic și caracterizată prin scăderea progresivă a lactazei odată cu vârsta; secundară (dobândită), care apare ca urmare a unei afecțiuni sau inflamații a mucoasei intestinale și este, de regulă, reversibilă dacă se tratează cauza; și congenitală, o formă rară, prezentă de la naștere, în care organismul nu produce deloc lactază.

Testul de intoleranță la lactoză (H2 Breath Test) este relevant pentru intoleranța secundară.

Ce este intoleranța secundară la lactoză?

În aceste situații, lactoza nu mai este digerată eficient în glucoză și galactoză, rămânând nedigerată și ajungând în colon, unde este fermentată de microbiotă. Acest proces duce la formarea de gaze, în special hidrogen și metan, precum și la producerea de substanțe cu efect osmotic, ceea ce explică apariția simptomelor precum balonare, flatulență, crampe abdominale și diaree.

Intoleranța secundară la lactoză este frecvent întâlnită în contexte precum gastroenteritele acute, boala celiacă, boala Crohn, infecțiile parazitare (de exemplu giardioza) sau după tratamente care afectează mucoasa intestinală. Spre deosebire de intoleranța primară, această formă este adesea temporară și se poate ameliora odată cu refacerea epiteliului intestinal și tratarea cauzei de bază.

Intoleranța secundară la lactoză se dezvoltă printr-un mecanism de tip „post-leziune”, în care digestia lactozei devine deficitară.

Cauze frecvente ale intoleranței secundare la lactoză

• gastroenterite acute virale sau bacteriene (mai ales la copii)
• boala celiacă netratată
• boala Crohn cu afectare jejunală
• giardioza (infecția cu Giardia lamblia)
• enteropatii post-radiație sau post-chimioterapie
• sindrom de intestin scurt / rezecții intestinale
• malnutriție severă

Ce măsoară testul?

Probele de aer expirat sunt analizate în laborator prin cromatografie de gaze, o metodă precisă care poate măsura nivelul de hidrogen în părți per milion (ppm). Spre deosebire de testele rapide, al căror rezultat poate fi influențat de modul de utilizare și interpretare, această analiză de laborator oferă un rezultat măsurat obiectiv, în condiții standardizate.

Când este recomandat testul?

Este de reținut însă faptul că aceste simptome pot avea și alte cauze: dezechilibrul florei intestinale, suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO), intoleranța la fructoză sau alergiile alimentare întârziate (reacție la proteina din lapte, nu la lactoză).

De aceea, testul pentru intoleranța la lactoză devine un instrument valoros într-o investigație de tip 360° a diverselor cauze care pot genera simptome digestive, alături de testul SIBO, testele de microbiom și testul de identificare a alegiilor întârziate ImuPro.

Utilizarea testelor respiratorii în gastroenterologie

Consens european (UEG/EAGEN) pentru testul respirator cu lactoză