Alergie. Sensibilitate. Intoleranță. Sunt termeni pe care îi auzim tot mai des și care denumesc, de fapt, reacții adverse la alimente. Odată cu popularizarea conceptelor de “sensibilitate” și “intoleranță” alimentară, a început să se creeze o oarecare confuzie care să afecteze inclusiv noțiunea de “alergie”, care știm că nu se mai reduce doar acea reacție violentă a organismului petrecută la câteva minute după ingerarea unui aliment. În acest context întrebarea “Este alergie sau intoleranță?” este absolut normală.

Dr. Alexis Cochino, medic primar pediatru, specialist alergologie și imunologie clinică, explică faptul că “sensul cuvântului intoleranță este atât de larg, încât am putea răspunde ca la Radio Erevan, adică “Da!”. Intoleranța la un aliment nu înseamnă nimic altceva decât că îmi face rău. Cum?! Într-o mie și unul de feluri posibile: nu îi suport mirosul, gustul, textura sau amintirea asociată, îmi irită chimic pielea sau mucoasele, îmi lipsește o enzimă implicată în digestia lui, îmi lipsește o enzimă implicată în metabolismul lui, am anticorpi IgE sau IgG împotriva lui, am limfocite T sensibilizate care îl atacă, îmi zăpăcește mastocitele și bazofilele, îmi modifică efectul unui medicament pe care îl iau, e prea scump, e prea ieftin, e prea tare, are prea mulți țepi (sau perișori!), e prea verde, “la noi în casă nu se mănâncă așa ceva”, etc. Alergie alimentară înseamnă (în sensul strict, restrâns, general acceptat) o reacție cu efecte nedorite, apărută la consumul unui aliment din cauza prezenței într-o anumită cantitate a unor anticorpi funcționali de tip IgE împotriva lui. În sensul mai larg (mai nou, mai puțin acceptat, dar corect medical) înseamnă o reacție imunologică exagerată (derulată prin diverse mecanisme) la un aliment. Pe scurt, alergia este una dintre multele feluri de intoleranță. Din punct de vedere practic, același lucru trebuie făcut în caz de alergie, ca și în orice altă intoleranță alimentară – evitarea acelui aliment.”

Așadar, dacă esențială este evitatarea alimentelor, indiferent dacă vorbim de intoleranță sau alergie, următoarea întrebare este “Cum identificăm alimentele care ne fac rău?” Și asta pentru că identificarea lor prin observație directă este posibilă doar în cazul alergiilor declașate imediat după consumul lor, vizibile pentru că manifestările sunt mai mult sau mai puțin violente.  

Răspunsul la această întrebare necesită explicații puțin mai nuanțate pentru că diversele reacții adverse la alimente se produc prin mecanisme diferite, ceea ce implică modalități diferite de identificare (măsurare). Tocmai de aceea, vă prezentăm în continuare, câteva principii care vă vor ajuta să înțelegeți și, eventual, să alegeți corect modalitatea de identificare în cazul în care suspectați că aveți intoleranță la un aliment. În sensul cel mai larg. Adică acela în care sunt alimente care nu vă fac bine.          

1.Alergie vs. Intoleranță

Chiar dacă, în sensul larg, alergia este până la urmă o intoleranță, în sensul restrâns, medical, există o diferență dată de mecanismul prin care se produce. Alergia este o reacție a sistemului imunitar, pe când intoleranța este o reacție a sistemului digestiv. Să le luăm pe rând.

Alergia se produce atunci când proteine din alimente sunt recunoscute de sistemul imunitar care fiind “niște dușmani” împotriva cărora se declanșează un atac prin producerea de anticorpi. În funcție de tipul de anticorpi activați, există două tipuri de alergii alimentare. Alergia de tip I, mediată prin anticorpii IgE, și alergia de tip III, mediată prin anticorpii IgG. Regăsiți mai jos mai multe detalii privind simptomele, diagnosticarea și tratarea fiecăreia dintre ele.

Intoleranța apare atunci când alimentele nu sunt procesate corect din cauza lipsei unor enzime care participă la procesul de digestie. Cel mai cunoscute tipuri sunt intoleranța la lactoză și intoleranța la histamină.

Intoleranța la lactoză se produce în momentul în care există un deficit de lactază, enzima care descompune lactoza în glucoză și galactoză. Acest deficit enzimatic se manifestă prin disconfort abdominal, dureri abdominale, balonare și diaree. Intoleranța la lactoză poate fi diagnosticată prin testul de absorbție și malabsorbție a lactozei sau prin testul genetic. Persoanele care au intoleranță la lactoză trebuie să reducă aportul de produse lactate și, eventual, să apeleze la administrarea de suplimente enzimatice.

Intoleranța la histamină se manifestă prin tulburări gastro-intestinale, migrene, dureri de cap, probleme ale pielii, probleme cardio-vasculare și astm, și se diagnostichează printr-un test specific care măsoară nivelul DAO (diaminooxidazei), enzimă responsabilă cu metabolizarea histamiei, care este produsă atât de organism, dar care poate fi luată și din alimente. În cazul în care o persoană se dovedește a fi intolerantă la histamină, trebuie să excludă din dietă alimentele bogate în histamine (brânzeturile maturate, carnea și mezelurile afumate, vinul, varza murată, dar și alte legume sau fructe) și eventual,să compenseze activitatea diaminoxidazei deficitare cu ajutorul unor suplimente.

2. Alergia imediată  vs. alergie alimentată întârziată

Alergia de tip I sau alergia imediată este cea mai cunoscută, chiar dacă nu cel mai des întâlnită. În cazul acestui tip de reacție a sistemului imunitar se formează anticorpi de tig IgE (imunoglobuline din clasa E), care eliberează histamină. Reacția este una imediată pentru că receptorii sunt localizați pe mucoasă bucală.

Simptomele apar la câteva secunde sau minute: inflamație acută, dificultăți de respirație, erupții cutanate, mâncărimi sau chiar șoc anafilactic. O persoană care suferă de o astfel de alergie poate identifica ușor alimentul declanșator, tocmai pentru că simptomele apar imediat. Așadar, un test de sânge nu va face decât să confirme autodiagnosticarea.

Alergia de tip III sau alergia alimentară întârziată se produce atunci când sistemul imunitar reacționează la alergeni alimentari prin producerea de anticorpi IgG. Reacția poate apărea după 3-4 ore sau chiar după 3 zile de la ingerarea unui aliment. Astfel că identificarea alimentului sau alimentelor care provoacă această reacție este greu de făcut în lipsa unui test de sânge.

Acest lucru se întâmplă când, din cauza permeabilității crescute a intestinului, în sânge pătrund componente alimentare pe care sistemul imunitar le recunoaște ca fiind corpuri străine și le atacă prin producerea de anticorpi specifici. Adică anticorpii IgG. Aceștia se leagă de antigenii alimentari și formează așa-numitele compleze imune care sunt distruse ulterior de celulele fagocitare. În cadrul acestui proces de anihilare, țesuturile sau organele unde s-au depus aceste complexe imune circulante pot fi deteriorare, ceea ce conduce la inflamație. Starea de inflamație este menținută prin consumarea alimentelor care provoacă astfel de reacții și poate deveni cronică.

Printre simptomele alergiilor alimentare întârziate se numără sindromul colonului iritabil, balonarea, durerile de cap și migrenele, oboseala, starea de spirit proastă, creșterea în greutate, anxietate, depresie, iritații ale pielii. Alergiile alimentare întârziate se diagnostichează printr-un test de sânge care dozează anticorpii IgG, o valoare ridicată a acestora indicând o astfel de alergie.

Alergia de tip II este foarte rar întâlnită și poate fi declanșată de produse farmaceutice, în timp ce alergia de tip IV poate fi declașată de metale sau substanțe chimice și se manifestă ca o eczemă (eritem, mâncărime, erupție cutanată). 

3. Anticorpi IgE vs. anticorpi IgG

Tipul de anticorpi produși depinde de citokinele activate în timpul primului contact cu alergenii. Citokinele, un grup de proteine cu rol în comunicarea celulară care au fost numite de hormoni reglatori ai răspunsului imun, ”decid” dacă reacția este imediată (prin anticorpi IgE) sau întârziată (prin anticorpi IgG).  

Așa cum am subliniat și mai sus, alergia alimentară imediată (de tip I) înseamnă producerea de anticorpi IgE. Pentru că reacțiile sunt foarte rapide, alimentul care provoacă această problemă poate fi identificat rapid. Există și teste de obiectivare a acestui tip de alergie. Cel mai des sunt folosite testele cutanate (tehnica prick) și testele de sânge. Rezultatele testelor cutanate sunt mai bine corelate cu adevăratele sensibilizări alergice comparativ cu testele de sânge. Măsurarea nivelului seric de IgE total nu este foarte relevantă pentru punerea unui diagnostic de alergie, în condițiile în care, sunt pacienți alergici cu un IgE total normal.   

Mecanismul de producere a alergiilor alimentare întârziate presupune producerea de anticorpi IgG, iar testele de sânge care sunt relevante pentru obiectivarea acestui tip de alergie măsoară IgG-ul total. În cazul anticorpilor IgG trebuie făcute însă câteva precizări.   

4. Anticorpi IgG sunt de 4 tipuri

Există 4 tipuri de anticorpi IgG: IgG1, IgG2,IgG 3 și IgG4. De ce este important să știm acest lucru?

Pentru că ei îndeplinesc roluri diferite. Anticorpii IgG1, IgG2 și IgG 3 sunt responsabili de declanșarea alergiilor alimentare de tip III (întârziate) pentru că au capacitatea de a se lega de alergen și de a activa sistemul complement, cu rol auxiliar în cadrul răspunsului imun. Numai după ce aceste 3 tipuri de anticorpi, în special IgG1 și IgG3,  aderă la corpul străin, sunt activate celulele fagocite care anihilează complexul imun asftfel format, declanșând astfel un proces inflamatoriu.

În schimb, tipul IgG 4 nu are cele două propietăți enunțate mai sus. Altfel spus, nu are capacitatea de a activa fagocitele. Asta înseamnă că măsurarea IgG4 nu este relevantă pentru diagonsticarea unei alergii alimentare întârziate. Pentru un astfel de diagnostic este necesară măsurarea IgG-ului total.

Mai mult, IgG4 este, de fapt, anticorpul care blochează IgE. Concentrația de IgG4 este de aproximativ 10.000 de ori mai mare decât concentrația de IgE și, prin urmare, se poate lega mai rapid și mai frecvent de alergen decât IgE. Iar pentru că IgG4 eliberează numai aproximativ 1% din cantitatea de histamină pe care o eliberează IgE, aproape niciun pacient nu prezintă simptome alergice.   

Astfel, IgG4 este o măsură pentru depășirea unei alergii asimptomatice de tip I. Desensibilizarea la un alergen se face prin declanșarea producției de IgG4. Cu cât este mai mare raportul IgG4/IgE, cu atât mai mare gradul de desensibilizare.

Atunci când se testează IgG total, IgG4 este inclus numai în cazuri foarte rare  – și numai dacă este relevant din punct de vedere medical – în condițiile în care reprezintă numai 10% din concentrația IgG a sângelui.

Așadar, în cazul testelor care măsoară IgG total, se măsoară IgG1, IgG2 și IgG3, care are o altă semnificație decât măsurarea IgG4. Asta pentru că existenţa anticorpilor IgG nu este fiziologică şi nu este o consecinţă normală a expunerii la alimente. Prezenţa în ser a IgG este întotdeauna semnul că  are loc o reacţie imunologică de apărare împotriva alergenilor alimentari. 

5. Cum abordezi o alergie imediată vs. o alergie întârziată

În cazul unei alergii alimentare imediate este evident că cea mai simplă abordare este evitarea alimentului sau alimentelor care provoacă astfel de reacții. Sunt însă cercetate și alte modalități de tratare. Dacă simptomele sunt ușoare, se poate recurge la medicamente antihistaminice. Reacțiile alergice severe pot fi ameliorate doar prin intermediul unei injecții cu epinefrină, care are din păcate multe reacții adverse.

Unul dintre cele mai promițătoare tratamente, aflat încă în stadiul de cercetare, este imunoterapia orală. Acesta presupune înghițirea unei cantit[ți mici din alimentul alergen, iar doza este crescută treptat, până în punctul în care corpul ajunge să tolereze alimentul respectiv.  

În cazul alergiilor alimentare întârziate, primul pas este eliminarea a absolut tuturor alimentelor la care au fost înregistrate valori mari ale anticorpilor IgG, așa cum indică rezultatele testului de sânge. Eliminarea poate dura între 5 și 8 săptămâni. În tot acest timp se consumă alimentele permise respectându-se principiul rotației la 4 zile. Asta înseamnă că ceea ce ai mâncat, de exemplu, luni, mai mănânci abia vineri. Respectarea acestui principiu este esențială pentru a preveni dezvoltarea de alte alergii alimentare.

După cele 5-8 săptămâni, începe perioada de provocare, în care sunt introduse pe rând alimentele care au fost excluse. Se consumă o cantitate semnificativă din acesta și se așteaptă 4 zile. Dacă nu apare nicio reacție cu care pacientul se confrunta anterior dietei de eliminare, alimentul este reintrodus în dietă și se trece la alimentul urmator. În cazul în care simptomele reapar, alimentul va fi eliminat din dietă pentru un an, după care se va mai face o nouă provocare. În final, vor exista probabil 2-3 alimente care trebuie excluse pe o perioadă mai mare de timp.

6. Cum previi reacțiile adverse la alimente

În cazul alergiilor alimentare imediate soluția este simplă: evitarea alimentelor care provoacă reacții printr-o disciplină autoimpusă care înseamnă și citirea atentă a etichetelor produselor și evitarea pe cât posibil a consumului de mâncăruri de la restaurante. De asemenea, în cazul în care reacțiile sunt foarte severe, persoana în cauză trebuie să poarte cu sine un autoinjector cu epinefrină.

Când vine vorba de evitarea alergiilor alimentare întârziate trebuie avute în vedere două aspecte. În primul rând, este vorba de respectarea principiului rotației alimentelor la 4 zile. Cu cât consumi un aliment cu o frecvență mai mare, cu atât riscul să dezvolți alergie este mai mare. De exemplu, în Japonia există alergie la orez, în Scandinavia la cod, în Statele Unite la unul de arahide. Nu este însă obligatoriu ca acest lucru să se întâmple. Cu toate acestea, respectarea acestui principiu te obligă să cauți soluții pentru o dietă cât mai variată, ceea ce nu poate aduce decât beneficii pentru sănătate.

Cel de-al doilea aspect pentru evitarea dezvoltării alergiilor alimentare întârziate, care în timp pot declanșa boli cronice, este menținerea sănătății intestinului. Pentru că deteriorarea peretelui intestinal este un factor favorizant al declanșarii de alergii alimentare întârziate.

Concluzie

Reacțiile adverse la alimente sunt de mai multe feluri pentru că se produc prin diverse mecanisme. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru obiectivarea (măsurarea printr-o metodă științifică) oricărei suspiciuni legate de faptul că unul sau mai multe alimente fac rău organismului. Știm că suntem ceea ce mâncăm, iar Hipocrate a ajuns la această concluzie cu mai bine de 2.000 de ani în urmă: orice boală începe în intestin. Poate e momentul să îl luăm în serios, acum când știința vine să confirme acest lucru.

Top