TEST DE INTOLERANȚĂ LA FRUCTOZĂ

Determinarea malabsorbției fructozei prin analiza aerului expirat

Testul de intoleranță la fructoză (H2 Breath Test) este o metodă non-invazivă și sigură de a determina malabsorbția fructozei prin măsurarea hidrogenului eliminat în aerul expirat după consumul unei doze standard de fructoză.

Ce este intoleranța la lactoză?

În timpul acestui proces se produc cantități crescute de gaze (în special hidrogen), care pot fi asociate cu simptome precum balonare, crampe și flatulență. În plus, fructoza neabsorbită poate atrage apă în intestin (prin efect osmotic), ceea ce poate declanșa scaune moi sau diaree.

Din punct de vedere clinic, trebuie făcută distincția între malabsorbția fructozei, forma frecventă și evaluată prin testul respirator, și intoleranța ereditară la fructoză , o afecțiune genetică rară, congenitală, asociată cu tulburări ale metabolizării fructozei la nivelul organismului.

Acest test nu detectează intoleranță ereditară la fructoză.

În ce situații poate apărea malabsorbția fructozei?

Aceasta poate fi întâlnită în următoarele situații:

• Capacitate individuală limitată de absorbție, situație frecventă și considerată o variantă funcțională, în care mecanismele de transport ale fructozei sunt depășite la ingestia unor cantități mai mari;
• Afectarea mucoasei intestinale, în contextul gastroenteritelor acute, bolii celiace netratate, bolilor inflamatorii intestinale sau altor afecțiuni care produc inflamație, atrofie vilozitară sau lezarea epiteliului intestinal;
• Suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO), care poate duce la fermentarea prematură a fructozei înainte ca aceasta să fie absorbită
• Dezechilibre ale microbiotei intestinale (disbioză), care pot modifica pragul de toleranță la fructoză și intensitatea simptomelor;

În multe dintre aceste situații, malabsorbția fructozei este funcțională și potențial reversibilă, ameliorarea simptomelor fiind posibilă prin identificarea cauzei, ajustări alimentare adecvate și, atunci când este necesar, tratament țintit.

Ce măsoară testul de intoleranță la fructoză?

Probele de aer expirat sunt analizate în laborator prin cromatografie de gaze, o metodă precisă care măsoară nivelul de hidrogen în părți per milion (ppm). Astfel, rezultatul este unul cuantificabil și standardizat, obținut în condiții controlate si reproductibile.

Spre deosebire de testele rapide sau de evaluările orientative făcute acasă, unde rezultatul poate depinde de tehnica de recoltare, de dispozitivul folosit sau de interpretare, analiza de laborator oferă o măsurare obiectivă, comparabilă și relevantă clinic.

Când este recomandat testul de intoleranță la fructoză?

Toate manifestări pot avea însă și alte cauze: dezechilibrul florei intestinale, suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO), reacții alimentare întârziate (reacție la proteina din fructe, nu la fructoză) sau intoleranță la lactoză.

În acest context, testul pentru intoleranța la fructoză devine un instrument valoros în evaluarea completă a cauzelor simptomelor digestive, alături de testul SIBO, testul de intoleranță la lactoză, testele de microbiom și testele pentru reacții alimentare întârziate (precum ImuPro).

Utilizarea testelor respiratorii în gastroenterologie

Medicii gastroenterologi confirmă utilitatea testării respiratorii pe bază de hidrogen și metan atât în evaluarea SIBO, cât și în evaluarea maldigestiei/malabsorbției carbohidraților (precum lactoza și fructoza). Specialiștii precizează însă că în demersul de identificare a cauzelor diverselor probleme digestive, trebuie exclusă mai întâi suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO), și abia apoi intoleranțele la carbohidrați, cum sunt lactoza sau fructoza.

Utilizarea testelor respiratorii în gastroenterologie