În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, Hipocrat, părintele medicinei, spunea că orice boală începe în intestin. Astăzi, avem și dovezi științifice care certifică această teorie, dar mai ales instrumente de diagnosticare și identificare a cauzelor bolilor care încep în intestin. Dr. Alina Cernea, nutritionist specialist în medicină funcțională, explică de ce cauza unor afecțiuni precum depresia, stările de anxietate sau severele boli autoimune,trebuie căutată în intestin, și, pe cale de consecință, de ce menținerea unei bune funcționări a intestinului este esențială pentru a preveni multe boli.
Dr. Cernea spune că una dintre cele mai des întâlnite probleme la pacienții săi sunt intoleranțele alimentare. Acestea produc o stare de inflamație continuă la nivelul intestinului care, în timp, generează afecțiuni grave. Tocmai de aceea, ea recomandă testul de identificarea a intoleranțelor alimentare în special ca pe un instrument de prevenție atât pentru adulți, dar mai ales pentru copii.
Principalele teme ale interviului acordat de dr. Alina Cernea:
- Cei mai mulți pacienți au probleme declanșate de un sistem imunitar deficitar.
- Pacienții cu probleme intestinale au, de cele mai multe ori, şi probleme pe plan psiho-emoțional. Pot avea depresii, atacuri de panică, sunt anxioși.
- Cred că 90% dintre oameni au intoleranţe alimentare. Cred că orice om, sănătos fiind, ar trebui să îşi facă măcar o dată în viaţă un test de intoleranţe alimentare ca să vadă care sunt tendinţele intestinului vis-a-vis de procesarea alimentelor. Şi asta pentru că intoleranţele alimentare produc inflamaţie la nivelul mucoasei intestinale, fapt care antrenează o cascadă imunitară
- După părerea mea, testul de intoleranţă este util în special în medicina preventivă.
- Consider că părinţii ar trebui să le facă copiilor lor acest test pentru că sistemul imunitar se dezvoltă în primii ani de viaţă şi este foarte important ca în această perioadă să nu fie expuşi la factori de stres suplimentari.
- În condiţiile actuale, organismul fiind supus la numeroşi factor de stres, reacţionează complet diferit faţă de organismul părinţilor şi bunicilor noştri. Datele s-au schimbat complet comparativ cu acum 20-30 de ani.
- Atunci când ai un pacient cu intoleranţe trebuie să îi explici clar cum îşi poate acoperi necesităţile energetice şi nutriţionale, astfel încât să nu facă erori care pot duce la alte afecţiuni.
- Cheia pentru a nu ajunge să dezvoltăm intoleranţe este moderaţia şi diversificarea.
De ceva timp, conceptul de medicină funcțională, atât de popular în Occident, a pătruns și în România. Care sunt principiile acestui concept, cum sunt abordaţi pacienţii?
În general, medicina funcțională abordează pacientul plecând de la premisa că toate bolile au o cauză și încearcă să descopere această cauză pe baza unor dovezi clare. Din această perspectivă, medicina funcţională utilizează multe teste specifice. Teste de intoleranțe alimentare, de alergii, teste metabolice, teste de evaluare nutrițională, teste de imunitate, teste legate de microbiomul intestinal, reprezintă doar câteva dintre instrumentele utilizate în medicina funcțională. Sunt și testele genetice, testele care verifică permeabilitatea intestinului sau testele hormonale. Din păcate, în România este greu să acoperim o paletă largă de teste pentru că sunt destul de costisitoare. Medicina funcțională are avantajele ei pentru că poți, într-adevăr, să vezi cu ajutorul acestor teste foarte performante unde sunt disfuncțiile, dar reversul medaliei este legat de costuri. Iar pacienții nu au de regulă asigurări care să acopere aceste investigații suplimentare. Și atunci trebuie să ne adaptăm și să încercăm cu foarte puține informații să punem cap la cap lucrurile și să ajutăm pacientul.
Cei mai mulți pacienți au probleme declanșate de un sistem imunitar deficitar. Iar în medicina funcțională se pleacă de la premisa că trebuie identificate slăbiciunile sistemului imunitar, și mai mult, trebuie identificată cauza acestor slăbiciuni. Iar cauza, în general, o găsim în intestin. Iar medicina funcţională consideră că trebuie, în primul rând, să investigăm intestinul ca să vedem de ce apar alte disfuncţii în organism.
Intestinul a şi fost supranumit “al doilea creier”, iar cercetările ştiințifice de astăzi confirmă că foarte multe boli îşi au cauza în intestin.
Într-adevăr, intestinul are un rol foarte important în producerea neurotransmițătorilor și este o axă dublă creier- intestin: neurotransmițătorii de la nivelul intestinului au o legătură foarte strânsă cu neurotransmițătorii de la nivelul creierului. Este dovedit științific și este clar că intestinul este un al doilea creier. Ce pot să vă confirm din experiența mea clinică este că pacienții cu probleme intestinale au şi probleme psihice destul de pronunțate. Au depresii, atacuri de panică, sunt anxioși. Este o situaţie foarte frecventă. Când îmi vin pacienți, în special doamne, și în cadrul anamnezei vorbesc despre depresie, anxietate, chiar medicație pentru rezolvarea acestor probleme, știu clar că trebuie să mă orientez spre intestin și nicidecum să mă gândesc la sănătatea creierului.
Care sunt afecțiunile care se pretează a fi abordate pe baza principiilor medicinei funcţionale?
Sunt afecțiunile a căror cauză o căutăm în intestin. În special bolile autoimune. Acestea sunt abordate ca fiind cauzate de disfuncții majore la nivel intestinal. Este frecvent sindromul intestinului permeabil care produce inflamaţie în organism.
Unul dintre testele la care apelaţi pentru diagnosticarea şi tratarea pacienţilor dvs. este şi testul Imupro care identifică intoleranţele alimentare sau alergiile alimentare întârziate aşa cum mai sunt numite. De ce folosiți acest instrument de investigare și în ce situații îl recomandați?
Folosesc testul Imupro destul de frecvent pentru că este un test cu acurateţe mare. Cred că 90% dintre oameni au intoleranţe alimentare pentru că avem din start tendinţa de a consuma aceleaşi şi aceleaşi alimente. Cu atât mai mult persoanele care nu reuşesc să aibă un stil de viaţă sănătos şi sunt obişnuite să consume în mod repetitiv aceleaşi alimente sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta intoleranțe alimentare. Am avut, de exemplu, pacienţi cu intoleranţă la salata verde, oricât ar părea de ciudat. Intoleranţele alimentare sunt foarte frecvente. Foarte puţini pacienţi, chiar persoane sănătoase, nu au intoleranţe alimentare. Aceste persoane, fără intoleranțe) sunt în general cei care au mult timp la dispoziţie, stau acasă şi îşi pregătesc singuri mâncarea, au avut o hrană foarte variată, diversificată şi bine aleasă. Din păcate, sunt puţine persoane care nu au intoleranţe alimentare cu adevărat.
Cred că orice om, sănătos fiind, ar trebui să îşi facă măcar o dată în viaţă un test de intoleranţe alimentare pentru a vedea care sunt tendinţele intestinului vis-a-vis de procesarea alimentelor. Şi asta pentru că intoleranţele alimentare produc inflamaţie continuă la nivelul mucoasei intestinului, fapt care antrenează o cascadă imunitară. Ideea este că este ideal să încercăm să evităm orice stimul suplimentar având în vedere că suntem expuşi la atât de multe toxine din exterior,la poluare. Împotriva poluării nu putem facem nimic. Suntem poluaţi prin aer, prin apă pe care o consumăm, poluare electromagnetică. Ca să menţionăm numai câţiva factori. Alimentaţia este singurul lucru pe care avem cât de cât control. Intoleranţele duc la slăbirea sistemului imunitar şi de aici la afecţiuni care pot avea implicaţii pe termen lung.
După părerea mea, testul de intoleranţă este util cu atât mai mult în medicina preventivă. În România se pune foarte mult accent pe medicina care tratează bolnavul. Ceea ce este o abordare greşită. Medicina preventivă ar trebui să primeze. Şi la copii este foarte indicat să depistăm intoleranțele. Lăsând la o parte intoleranţa la lactoză (zahărul din lapte – n.n), sunt foarte multe cazuri de intoleranţa la proteina laptelui. Şi este foarte util să fie depistată cât mai devreme pentru că ulterior pot apărea probleme imunitare grave, se poate dezvota teren atopic. Consider că părinţii ar trebui să le facă copiilor lor acest test pentru că sistemul imunitar se dezvoltă în primii ani de viaţă şi este foarte important ca în această perioadă să nu fie expuşi la factori de stres suplimentari.
Rezultatele testului Imupro indică, prin dozarea anticorpilor IgG, care sunt alimentele care trebuie eliminate din dietă. Nu de puţine ori, numărul lor este relativ mare. Cum reacționează pacienții dvs. atunci când sunt puși în situația de a renunţa la alimente considerate de bază sau preferate de ei?
Dacă pacientul respectiv are un număr mare de intoleranţe, e firesc să se sperie. Se simte copleşit, poate intra în faza de negare şi să spună“acesta nu este rezultatul meu”. E foarte greu să îi spui unui pacient care 40-50 de ani a mâncat anumite alimente că nu le mai poate consuma. Este dificil, de exemplu, să îi spui că nu mai poate mânca pâine pentru că nu îi face deloc bine. Şi contraargumentează că părinţii sau bunicii au mâncat pâine şi au trăit 100 de ani. Numai că, în condiţiile actuale, organismul fiind supus la numeroşi factor de stres, reacţionează complet diferit faţă de organismul părinţilor şi bunicilor noştri. Datele s-au schimbat complet în comparație cu reacția de acum 20-30 de ani.
Și atunci cum reușiți să îi convingeți să facă schimbările necesare?
Le propun să făcă cel puţin o încercare de trei săptămâni şi să vadă dacă se simt mai bine,dacă le creşte tonusul, dacă le dispar problemele legate de disconfortul abdominal. Foarte mulţi pacienţi cu intoleranţe au edeme (retenție patologică de lichid în țesuturile organismului – n.n) pe care ei le consideră fireşti şi le pun pe seama creşterii în greutate. Am frecvent pacienți care numai prin eliminarea alimentelor la care aveau intoleranță pentru numai 3 săptămâni, îmi raportează fericiți că au pierdut 4-5 kilograme. Aceasta nu este o pierdere reala de kilograme, ci este echivalentul eliminării surplusului de apă existent în organism din cauza inflamaţiei.
Abordarea corectă din punctul meu de vedere este să îi lăsăm pacientului posibilitatea de a alege. Pentru a-l convinge să ţină cont de intoleranţe, trebuie să plecăm de la premisa că această modificare o va face, cel puţin iniţial, pe termen scurt. Ulterior îl întrebăm cum s-a simțit în cele 3 săptămâni şi, în general,pacientul spune că nu s-a mai simțit așa de bine de ani de zile. Atunci există motivaţia să continuăm şi să prelungim perioada de excludere a alimentelor la care are intoleranţă.
Este greu să le ceri pacineţilor să ţină cont de aceste intoleranţe pe termen lung. Dar se întâmplă un fenomen foarte interesant. Cam la trei luni după ce s-a făcut excluderea, pacientul începe să se simte cu adevărat foarte bine şi îşi spune că nu se va întâmpla nimic dacă mănâncă o prăjiturică, care are poate şi gluten, şi lactate. Şi constată pe propria piele că o ia de la capăt, cu toată simptomatologia veche. Şi după două-trei astfel de “capcane”, înţelege că nu este benefic să consume alimentele la care s-a dovenit a fi intolerant. Aceste abateri sunt până la urmă utile pentru că pacientul îşi trage propriile concluzii. De multe ori, chiar îi sfătuiesc pe pacienţi să se abată, să facă un test de provocare, pentru a vedea ce se întâmplă şi care sunt reacţiile corpului. Pentru că dacă nu mai apar reacţii, putem reintroduce respectivul aliment.
Ce rezultate ați obținut ajutându-i pe pacienții dvs. să implementeze conceptul Imupro?
De multe ori reacţiile sunt spectaculoase la modificări minore. De exemplu, am destul de mulţi pacienţi care au intoleranţă la drojdie. Nu au la gluten, dar au la drojdie. Iar în momentul în care scot drojdia din alimentaţie, transformările sunt pentru ei miraculoase. Dispare disconfortul abdominal pentru că, de obicei, intoleranţa la drojdie determină simptomatologie abdominala pronunțată, balonări, flatulenţe.
Am avut o pacientă cu un stil de viață sănătos, dar care avea intoleranţă la drojdie. A scos-o din alimentație şi în câteva săptămâni mi-a spus că se simţea ca în liceu, că nu a mai avut o asemenea stare de energie şi tonus de 20 de ani. A fost foarte impresionată că o schimbare alimentară minoră poate avea implicaţii aşa de mari în starea de sănătate.
O altă dificultate a implementării dietei este respectarea principiului rotaţiei alimentelor la 4 zile. Cum îi ajutați pe pacienţi din acest punct de vedere?
Într-adevăr, este dificil. Tocmai de aceea, incerc sa vin în întâmpinarea pacienţilor cu o dietă concretă. Sună destul de abstract să îi spui pacientul să rotească alimentele la fiecare 4 zile. Plus că oamenii nu au timp să îşi facă listuţe cu ce mănâncă luni şi apoi cu ce mai mănâncă vineri. Oricum, din momentul în care un pacient îmi intră în cabinet şi până în momentul în care primeşte o dietă, durează. Pe perioada cât testăm intoleranţele şi facem şi alte analize pentru a descoperi cauza problemelor, primeşte o dietă generică. În momentul în care avem un rezultat clar, în special la intoleranţe, atunci dieta trebuie personalizată şi cu atât mai mult trebuie ţinută o dietă de rotaţie dacă sunt multe intoleranţe, pentru că este clar că intestinul are nişte probleme legate de permeabilitate, iar tendinţa de a dezvolta noi intoleranţe este mare.
În plus, un pacient neinformat poate ajunge la dezechilibre alimentare. Ideal este atunci când unui pacient îi scoţi ceva din alimentaţie să îi dai un substitut. Şi există destul de multe probleme dacă nu reuşeşti să îi ghidezi pe partea asta. De exemplu, pacientul a aflat că nu are voie gluten şi se duce şi îşi cumpără pâine fără gluten. Şi, din păcate, sunt multe alimente fără gluten foarte nesănătoase. Foarte multe produse sunt bazate pe amidon, iar o cantitate mare de amidon nu este benefică pentru nimeni şi poate genera alte probleme de sănătate. Atunci când ai un pacient cu intoleranţe trebuie să îi explici clar cum îşi poate acoperi necesităţile energetice şi nutriţionale, astfel încât să nu facă erori care pot duce la alte afecţiuni.
Spuneați într-un interviu recent că ne îmbolnăvim sau ne vindecăm prin ceea ce mâncăm. Care sunt recomandarile dvs. în ceea ce privește dieta zilnică a celor care au o stare de sănătate bună și vor să și-o mențină făcând alegerile corecte? Care sunt regulile pe care trebuie să le respecte?
Cheia pentru a nu ajunge să dezvoltăm intoleranţe este moderaţia şi diversificarea. Nu este indicat să mâncăm cantitaţi mari de alimente şi nici să exagerăm cu alimentele care ne plac. În plus, trebuie să avem o dietă cât mai diversificată şi, pe cât posibil, de rotaţie. Principiul rotaţiei alimentelor la 4 zile este un principiu sănătos fără discuţie. Problema este că oamenii nu au timp nici măcar să se gândească ce vor mânca a doua zi, cu atât mai puţin să îşi planifice mesele pentru 4 zile, şi atunci ajung la cel mai apropiat fast-food sau supermarket şi consumă acelaşi tip de mâncare. Acest principiu se aplică pentru toate alimentele pe care le consumăm, inclusiv fructe şi legume, dar mai ales pentru alimentele foarte bogate în proteine, care prin consumare frecventă și în cantități foarte mari inflamează intestinul. Vorbim aici despre lactate, gluten, oua, carne.