Indicele de masă corporală este un simplu index de greutate / înălțime care este folosit în mod obișnuit pentru a clasifica greutatea în exces la adulți și copii. Este definit ca greutatea unei persoane în kilograme împărțită la înălțimea exprimată în metri pe suprafață corp (kg/m2). Oamenii cu indicele de masă corporală > 25 kg/m2 se încadrează la supraponderali. Dacă indicele de masa corporală este mai mare de 30, acesta indică obezitate. Totuși, pentru un tablou clinic complet, este de asemenea important să se analizeze dacă surplusul de greutate are un impact negativ asupra pacientului.
Deși sunt mulți factori care influențează greutatea unui individ, greutatea în exces și obezitatea sunt determinate în special de un dezechilibru între aportul de energie adus în organism prin alimente și energia cheltuită de organism prin activități fizice și procese fiziologice. Un rol important este jucat și de factorii genetici și de mediu, dar atenția la dietă și activitatea fizică sunt importante nu doar pentru prevenirea creșterii nesănătoase în greutate, dar și pentru pierderea în greutate și eventuala menținere în formă.
În obezitate, se observă procese inflamatorii sistemice. Răspunsurile inflamatorii la ingerarea anumitor alimente induc producerea de proteine mesager de tipul TNF-alpha.
Substanțele mesager TNF-alpha blochează receptorii de insulină, limitând astfel rezerva de energie a celulei. Zahărul prezent în sânge nu poate fi transportat sau poate fi transportat doar în proporții restrânse unde este nevoie urgentă de el. Acest lucru poate activa două mecanisme:
1. Zahărul devine grăsime
Deoarece zahărul rămâne în sânge, nivelul lui va rămâne ridicat. Ficatul va metaboliza zahărul din sânge în acizi grași, care vor fi apoi depozitați în celulele de grăsime. Blocarea receptorilor de insulină rezultă în eliberarea a noi și noi cantități de insulină. Concentrația crescută de insulină previne reconversia acizilor grași înapoi la zahăr care să ajungă în sânge. Acest lucru înseamnă că energia depozitată în depozitele de grăsime ale organismului nu mai poate fi folosită de către corp.
2. Scade consumul de energie
Celulele individuale au mai puțină energie la dispoziție. Prin urmare, activitatea celulelor este redusă și rata metabolismului bazal, adică numărul de calorii folosite în repaos, scade.
În cazul alergiilor alimentare IgG-mediate, sistemul imunitar produce anticorpi IgG împotriva anumitor alimente sau componente alimentare. Dacă formarea de anticorpi IgG este în creștere, mesagerul TNF-alpha va fi eliberat în cantități mai mari și mai mulți receptori ai insulinei vor fi blocați. Acest lucru înseamnă că procesele inflamatorii se vor intensifica.
Identificarea alimentelor care ar putea provoca afecțiuni inflamatorii ar putea oferi posibilitatea exercitării unei influențe pozitive asupra inflamațiilor printr-o schimbare în consecință a dietei. IgG pare a fi cel mai bun marker de identificare a unui aliment pro-inflamator. De fiecare dată când un aliment vine in contact cu anticorpul corespunzător IgG, se inițiază un proces inflamator. Studiile au arătat că o dietă ghidată după rezultatele testului de identificare a alimentelor respective va avea un efect pozitiv asupra pierderii în greutate și asupra metabolismului glucozei.
De exemplu, studiul “IgG antibodies against food antigens are correlated with inflammation and intima media thickness in obese juveniles” Wilders-Truschnig et al. ECED, publicat online 2007; DOI 10.1055/s-2007-993165 a demonstrat că există o corelație semnificativă între obezitate, niveluri crescute de anticorpi IgG și inflamație. Așadar, niveluri crescute ale IgG la alimente ar putea fi responsabile în dezvoltarea unei greutăți excesive.
