Depresia este o tulburare psihiatrică complexă determinată de o multitudine de factori. Printre aceștia, un rol important îl joacă și factorii biologici. Cercetările din ultimii ani au arătat că episoadele depresive sunt asociate nu numai cu modificări ale neurotransmisiei – trecerea influxului nervos de la un neuron la altul – în sistemul nervos central, ci și cu modificări structurale ale creierului prin mecanisme neuroendocrine, inflamatorii și imunologice.
O echipă de cercetători din Polonia a elaborat o ipoteză care corelează teoria inflamatorie a depresiei cu alergiile alimentare întârziate (IgG) și sindromul intestinului permeabil.
Inflamația și depresia
Teoria inflamatorie a depresiei – teoria citokinelor – a fost demonstrată pentru prima dată la începutul anilor ’90. Potrivit acesteia, creșterea concentrației de citokine proinflamatorii și efectele acestora asupra sistemului nervos central contribuie la dezvoltarea simptomelor neuropsihologice și somatice depresive. Teoria este validată de mai multe studii efectuate până în prezent care au arătat niveluri ridicate de citokine proinflamatorii în serul pacienților cu episod depresiv major.
Citokinele sunt un grup mare pe peste 100 de proteine cu rol de mediatori proinflamatorii și antiinflamatorii în comunicarea celuară. Denumite și imunohormoni sau hormoni reglatori ai răspunsului imun, citokinele reglează creșterea, proliferarea și activitatea celulară.
Un fenomen interesant, care confirmă legătura dintre procesul inflamator și simptomele depresiei, este apariția acesteia la pacienții cu boli inflamatorii cum ar fi astmul bronșic, afecțiunea pulmonară cronică, diabetul, alergia și artrita reumatoidă.
Factorii care determină inflamația
Așadar, dacă depresia este asociată cu inflamația, trebuie avuți în vedere factorii care o declașează. Iar unul dintre aceștia este creșterea permeabilității intestinale sau sindromul intestinului permeabil.
Sindromul intestinului permeabil (“leaky gut”) este o disfuncție a barierei intestinale. Intestinul este căptușit de o mucoasă a cărei bază o constituie enterocitele – celule intestinale cu rol de absorbție – legate între ele de complexe proteice. Una dintre proteinele care asigură legăturile între enterocite este zonulina.
Această proteină controlează permeabilitatea intestinului având ca rol principal reglarea fluxului moleculelor din lumenul intestinal prin slăbirea legăturilor dintre celule. Supraproducția de zonulină determină deschiderea jocțiunilor dintre celulele peretelui intestinal. Și astfel, moleculele mai mari care în mod normal ar trebui să rămână în intestin ajung în sânge și declanșează astfel producția de anticorpi IgG. Răspunsul sistemului imunitar prin producția acestor anticorpi implică și eliberarea citokinelor inflamatorii care, la rândul lor, pot duce la apariția simptomelor depresiei.
S-a demonstrat că supraproducția de zonulină poate fi declanșată prin expunerea la bacterii, droguri, stres, sau alimente. De exemplu, gliadina – o proteină prezentă în grâu și alte cereale – declașează producția de zonulină conducând astfel la creșterea permeabilității intestinale.
Alte proteine care joacă un rol important în modularea barierei intestinale sunt proteinele MARVEL. În cazul unei proteine din această clasă (claudina) s-a observat o supraproducție ca răspuns la proteinele din lapte.
Pe de altă parte, există tot mai mare interes în ceea ce privește rolul microbiotei în menținerea funcționarii corespunzătoare a jocțiunilor peretelui intestinal. Bacteriile sunt o componentă importantă în reducerea nivelurilor de citokine proinflamatorii și în menținerea integrității barierei intestinale, acesta fiind și motivul pentru care disbioza bacteriană poate duce la slăbirea legăturilor dintre celulele peretelui intestinal.
De asemenea, tipul de dietă poate contribui la instalarea sindromului de intestin permeabil, fie prin distrugerea mecanică a legăturilor dintre celule, fie prin dezechilibrarea microbiotei.
Sindromul de intestin permeabil și sensibilitățile alimentare
Iată că sunt foarte mulți factori ce contribuie la apariția sindromului de intestin permeabil, care reprezintă cauza pătrunderii în fluxul sanguin a bacteriilor intestinale și a fragmentelor de alimente incomplet digerate. Această situație determină activarea sistemului imunitar ce poate iniția producția de anticorpi specifici IgG, care poate conduce, pe cale de consecință, la dezvoltarea de sensibilități alimentare. Inflamația, apărută ca o consecință a acestui proces, este susținută cronic prin consumul repetat de alimente alergene.
Natura întârziată a reacției IgG este un obstacol considerabil în diagnosticare pentru că pacientului îi este imposibil să identifice alimentul care provoacă alergia. În timp ce anticorpii IgE sunt responsabili pentru reacțiile alergice acute, care apar imediat, reacțiile dependente de IgG durează mai mult timp pentru a se dezvolta. Acești anticorpi joacă un rol semnificativ în modelarea răspunsului imun normal al organismului.
Complexele specifice de IgG – antigen-alimentar activează migrația fagocitară pentru a distruge complexul imun care poate fi localizat pe diverse țesuturi. Și în cadrul acestui proces se observă producerea citokinelor proinflamatorii, a unor enzime specifice și a radicalilor liberi, care atacă țesutul. Iar inflamația susținută poate declanșa boli cronice. Așa cum am specificat și mai sus, la pacienții cu depresie s-a constatat o permeabilitate crescută a intestinului care duce la o creștere a nivelului de citokine proinflamatorii.
Rolul eliminării alimentelor care determină alergii de tip IgG în tratarea depresiei
Deteriorarea legăturilor dintre celulele peretelui intestinal determină creșterea permeabilității acestuia, provocând astfel trecerea proteinelor nedigerate în fluxul sanguin și, în consecință, niveluri mari de anticorpi IgG prin activarea sistemului imunitar.
În această situație, tratamentul de bază ar trebui să fie implementarea unei diete din care să fie eliminate alimentele la care se înregistrează valori mari ale anticorpilor IgG. De asemenea, o astfel de dietă presupune rotația la 4 zile a alimentelor în cazul cărora nivelul anticorpilor se află în limite normale, asta pentru a evita dezvoltarea de noi alergii la alimentele care sunt tolerate.
Așadar, sistemul imunitar răspunde în momentul în care în sânge ajung “corpuri străine” prin producerea de citokine proinflamatorii, ceea ce poate duce la dezvoltarea simptomelor de depresie.
Având în vedere considerațiile de mai sus, se pare că este recomandată o evaluare a permeabilității intestinale folosind ca marker, de exemplu, zonulina, și a concentrațiilor de anticorpi specificii IgG la pacienții cu depresie. În cazul unor valori mari IgG, implementarea unei diete de eliminare-rotație se poate dovedi o metodă eficientă de reducere a inflamației.
Această nouă paradigmă în investigarea cauzelor declanșarii depresiei care corelează sindromul de intestin permeabil, alergiile alimentare de tip IgG, inflamația și depresie pare promițătoare, dar este nevoie în continuare de studii care să confirme această teorie.